Home  
Hobby Club Jules Verne

Mediul înconjurator din zona drumurilor din muntii Poiana Rusca

 

Cornel BANCEA 1

Mircea GOLOSIE 2

Mariela GHETEU 3

1. Generalitati

Structura geologica a masivului Poiana Rusca a permis exploatarea zacamintelor de minerale înca din cele mai vechi timpuri (perioada dacica). Mai târziu, în perioada austro-ungara au fost impulsionate studiile de prospectie si de deschiderea unor noi mine. Dupa anii `50 nevoile unei industrii extractive foarte diversificate a dus la intensificarea mineritului din întreaga tara.

În muntii Poiana Rusca, toate activitatile miniere s-au desfasurat în subteran, minele fiind deschise prin puturi verticale si/sau galerii orizontale. Ca urmare, întregul masiv este împânzit de mine de explorare si exploatare, unele fiind închise cu multi ani în urma (înainte de anii `70), iar altele dupa anul 1990.

Exploatarea subterana a zacamintelor de minerale a dus la formarea a numeroase halde de steril. Dimensiunile lor sunt în general mai mari în cazul minelor de exploatare si mai mici în cazul celor de explorare. Majoritatea lor sunt neconsolidate si supuse eroziunii permanente, constituind un pericol potential de instabilitate pentru locuitorii din zona. Haldele vechi au suferit un proces treptat de revegetare naturala, ceea ce a dus la o crestere a stabilitatii lor.

Î n România, principalul minereu de uraniu, este pehblenda asociat de multe ori cu diverse sulfuri (pirita, calcopirita, galena s.a.) sau cu oxizi de fier. Minerale uranifere sunt prezente în straturi lenticulare de grosime redusa, în zacaminte.

De aceea, exploatarea sulfurilor si oxizilor de fier din zona muntilor Poiana Rusca a dus la o crestere a radioactivitatii în zonele din preajma acestor expoatari.

___________________________________________________

1 Dr.ing. sef lucrari, Universitatea „Politehnica” din Timisoara

2 Ing.,Universitatea „Politehnica” din Timisoara

3 Ing., Universitatea Tehnica din Galati

Contaminarea cu radiatii este mai mare în prima faza, de extractie, datorita deseurilor contaminate din haldele de steril ce se formeaza, decât în faza de prelucrare a minereului, în care se acorda o atentie deosebita minimalizarii pierderilor de uraniu. În general, în perioada functionarii aceste mine, nu s-au facut masuratori de radioactivitate. Roci cu minerale uranifere se gasesc si astazi în haldele de steril ale acestor mine care mentine nivelul ridicat al radiatiilor ionizante din zona.

Managementul acestor deseuri s-a facut, de multe ori, necorespunzator, fara respectarea Directivei 75/442/CEE din 15.06.1975. Aceasta Directiva stabileste conditiile minime obligatorii de a fi respectate pentru a asigura protectia mediului si a sanatatii populatiei locale care este cea dintâi posibil a fi contaminata cu radiatii provenind din astfel de deseuri:

•  sedimentare solide sau diverse tipuri de slamuri care rezulta prin tratarea acestor minerale prin anumite tehnici de prelucrare;

•  de roca sub forma de piatra bruta;

•  supraîncarcate ce provin din operatiile de extractie si prelucrare.

2. Aspecte privind modalitatiile de contaminarea mediului din zona drumurilor

Prezentam în continuare câteva cazuri concrete de contaminarea mediului prin constructia si întretinerea unor drumuri din zona muntilor Poiana Rusca.

              

Foto 1.Halda de la galeria 260                                     Foto 2. Halda de la galeria 260

În zona localitatii Tincova din judetul Caras - Severin s-au efectuat multe lucrari de exploatare a unor minereuri complexe. Lucrarile au început în prima perioada a deceniului V din secolul XX, au continuat în perioada 1968....1985 si au fost sistate în anul 1992. Minereul extras din aceste expoatari a fost molibdenul ce era transportat cu auto la statia CFR Cavaran si apoi trimis pentru prelucrare în flotatiile din

Zam, Baia Mare si din fosta URSS. Majoritatea drumurilor forestiere si industriale din zona au fost construite si întretinute cu agregate „naturale ” provenite

din materiale din aceste halde miniere. Cu acceleasi materiale au fost construite si drumurile de pe Valea Batasului, Valea Mare, Valea Mica si Valisoru. Când au fost executate aceste drumuri, în mod inconstient, nu s-a cunoscut gradul de contaminare radioactiva a materialelor folosite la constructia lor.

Ulterior, prin masuratorile efectuate s-a gasit un continut ridicat de minereu radioactiv (allanit) în halda galeriei 260, situata la iesirea din amonte a localitatii Tincova si în cea de la Valisoru.

Nivelele de radioactivitate au avut în general valori de 50...600 c/s si maxime de 600...1200 c/s în halda de la galeria 260 (aval) si în halda de la Valisoru. În anii 2003-2004 materialele din aceste halde au fost utilizate în mod inconstient si la producerea criblurilor pentru prepararea mixturilor asfaltice folosite si la reabilitarea unor portiuni din drumul european E 70 . În prezent, în zona localitatii Tincova nu sunt probleme deosebite privind contaminarea radioactiva.

Un alt exemlu de contaminare a mediului îl constituie drumul judetean DJ 684 Cosava – Voislova, vechi de circa 300 de ani care leaga judetele Timis ( DN 68A ) si Caras – Severin ( DN 68 ), traversând muntii Poiana Rusca în zona localitatiilor Luncani (în Timis) si Ruschita (în Caras-Severin).

Foto 3. Halda miniera contaminata Foto             

  

Foto 4. Îmbracaminte din beton de ciment cu metale grele realizata pe deseuri miniere

            

De-alungul istoriei lui, drumul a cumoscut si perioade mai intens circulate îndeosebi între anii 1700...1750, 1840...1900, 1912...1918, 1950...1990 când au fost efectuate numeroase exploarari si exploatari miniere în muntii Poiana Rusca.

Zona comunei Rusca Montana, traversata de acest drum, este cunoscuta pentru bogatele zacaminte de minereuri precum si pentru cariera de marmura de la Ruschita. Expoatarile în zona s-au intensificat în 1863, când austriacul Franz Haner a gasit în zona vârfului Boul magnetit în concentratie de 25 %.

Unele documente atesta ca primele expoarari de minereu au fost facute de austrieci înca din 1750 (în valea Varnita se mai pot vedea si astazi cuptoare si galerii vechi din acea perioada).

Foto 5.Drum cu infrastructura Foto

6.Drum pietruit cu agregate contaminata din deseuri miniere

Probleme de contaminare a mediului în aceasta zona apar când se deschid primele exploatari miniere, în mod special în exploatarile de pe vârful Boul. Atunci au fost puse în evidenta zacaminte de minereu de fier (magnetit) în combinatie cu un minereu radioactiv (brannerit). Insuficient cunoscut, acest minereu a contribuit decisiv la contaminarea haldelor de steril minier.

Cu materiale din aceste halde s-au construit toate drumurile industriale de la cotele 0 ISEM, +40 ISEM , +80 ISEM si ulterior drumul la flotatia 917. Toate aceste drumuri industriale faceau legatura DJ 684 cu exploatarile din zona. Minereul de fier era transportat, zilnic la statia CFR Voislova cu camioane cu bena descoperita. La baza flotatiei 917 existenta unui iaz de decantare (de urgenta) în imediata vecinatate a drumului, sporeste si astazi gradul de polure a zonei. Pe lungimea de 18 km din DJ 684 („7 Izvoare” – Ruschita – Voislova) zona drumului a fost contaminata, urmare a transportului de minereu. Datorita curentiilor de aer formati în timpul transportului, praful rezultat din minereu s-a depus pe drum, formând un „covor ” negru de minereu de magnetit flotat (denumit impropriu „slam ” ).

Primele masuratori radiometrice în zona s-au efectuat în 1963, cand s-au gasit valori ale radioactivitatii de 50 – 910 µR/h. Ca urmare a acestor valori ce depasesc pe cele admisibile, lucrarile au fost sistate pâna în anul 1969. Ulterior, odata cu construirea unei noi flotatii si cu marirea adâncimii de extractie a minereurilor, s-a marit nivelul radioactivitatii, ajungându-se pâna la 1750 c/s. În prezent, nivelul de radiatiilor la marginea platformei drumului sunt de 800...1200 c/s, iar în zona partii carosabile sunt sectoare care au valori de 200...300 c/s. În decantorul de la baza flotatiei 971 sunt nivele ale radiatiilor este mai scazute (80...400 c/s). Nivelul de contaminare a utilizatorilor acestui drum este de 2-3 ori mai mare decât nivelul acceptat în normele de protectie, în conditii normale, când nu se stationeaza timp îndelungat în zonele contaminate.

În perioada anilor 1987...1999 se executa modernizarea DJ 684 cu îmbracaminte din beton de ciment pe sectorul Ruschita – Rusca Montana si cu îmbracaminte bituminoasa pe sectorul Rusca Montana – Voislova. Aceste îmbracaminti au fost executate direct peste pietruirea existenta din agregate contaminate. Lucrarile de arta ( ziduri de sprijin, parapete grele) au fost executate cu piatra bruta provenita din haldele miniere cu un continut ridicat de metale grele (în special Pb, Cu, Zn) si radioactive (brannerit). S-a mai folosit si nisip din doua decantoare (zonele Porcu si Ciotorogu) de asemenea contaminate.

Astazi, în centrul localitatii Ruschita exista o flotatie de plumb dezafectata. De pe ruinele acesteia dupa fiecare ploaie ajunge pe DJ 684 un strat apreciabil de noroi cu un continut ridicat de plumb. Prin uscare, la fiecare trecere a autovehiculelor, mai ales a celor de tonaj greu, praful de plumb ajunge în atmosfera. Aceast praf fin a fost pus în evidenta chiar si la etajul patru al blocurilor de locuinte din zona.

Un alt aspect al protectiei populatiei din zona, îl constituie transportul de marmura cu autocamioane grele, de mare capacitate. Initial, drumul a fost proiectat pentru a fi utilizat de mijloace de transport cu greutate de pâna la 16 tone. În prezent el este utilizat de camioane cu capacitatea de peste 45 de tone, care transporta marmura la cariera Ruschita la statia CFR Voislova, cu o frecventa de 15 – 25 minute, zilnic în intervalul orar 8...18.

Prin desfasurarea circulatiei în aceste conditii s-a ajuns ca:

•  dale întregi de beton sa fie crapate, rupte si chiar dislocate, circulatia desfasurându- se în ambele sensuri pe o singura banda; apa pluviala a spalat materialul suport de sub dale si l-a transportat în pâraul Rusca din vecinatatea drumului;

•  majoritatea constructiilor de lânga drum (aproape toate casele sunt amplasate la 0,5...1 m de marginea platformei drumului) sunt fisurate si crapate.

Având în vedere ca acest drum nu a fost ranforsat înca de la constructia lui, se impune fie limitarea vitezei de circulatie, fie limitarea tonajului autovehicolelor.

În caz contrar se impune reabilitarea drumului pe toata lungimea pe care se desfasoara circulatia ce deserveste cariera Ruschita.

 

3. Concluzii

Din cele prezentate în lucrare, se desprinde urmatoarele concluzii si recomandari :

- pâna în prezent au fost construite drumuri de exploatare si chiar drumuri publice locale (comunale si judetene) folosind materiale contaminate din haldele miniere care au fost si unele sunt si astazi situate, în imediata vecinatate a acestora; în scopul minimalizarii riscului accidentelor si al garantarii unui nivel ridicat de protectia mediului, muncitorilor si a utilizatorilor, trebuie ca fiecare beneficiar a acestor materiale de constructie a drumurilor, sa respecte toate masurile de prevenire a accidentelor prin folosirea deseurilor miniere;

- datorita continutului specific al acestor deseuri din industria extractiva, este necesar sa se realizeze si sa se autorizeze o instalatie de deseuri miniere care sa le depoziteze si sa le gestioneze corect, în conditii sporite de siguranta si de protectie a mediului;

- conform Conventiei UNECE privind accesul la informatie, participarea populatiei în luarea deciziei si accesul în justitie în probleme de mediu, din 25.06.1998 (Conventia de la Aarhus), populatia trebuie sa fie consultata înainte de emiterea autorizatiei de folosire a deseurilor si apoi sa fie informata asupra aplicarii autorizatiei de management al deseurilor miniere;

- utilizarea obligatorie a instructiununilor de protectia mediului la constructia si întretinerea cailor de acces la diferitele instalatii sau rampe de transport si de încarcare – descarcare ( drumuri industriale);

- stabilirea procedeurilor de monitorizare în timpul exploatarii si dupa închiderea instalatiei de deseuri; în acest sens proiectantii, constructorii si administratorii de drumuri trebuie sa respecte prevederile Directivei 1999/31/CE;

- utilizarea nisipurilor din iazuri decantoare si a nisipurilor aluvionare, se va face în conformitate Directiva 2000/60/CE a Parlamentului Europei si a Consiliului Eropei din 23.10.2003, referitoare la modul de actiune al comunitatii în domeniul exploatarilor hidrografice (deseuri din cursurile de apa);

- folosirea deseurilor miniere la constructia si întretinerea drumurilor impune aplicarea articolului 7 al Directivei 75/442/CEE privind managementul deseurilor.

Asadar, consultarea populatiei este obligatorie atunci când se urmareste constructia sau întretinerea unui drum cu materiale din zona (materiale locale din haldele miniere), în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului Europei si a Consiliului Europei din 28.01.2003.

 

Home  
Hobby Club Jules Verne